Instrumente, jocuri si tehnici de ajutor in psihologia copiilor

Cand incerci sa ajuti un copil sa-si exprime emotiile sau sa-si regleze comportamentele descoperi ca intrebarile directe nu merg mereu. ”De ce ai facut asta?” nu aduce aproape niciodata claritatea la care speri; in schimb, jocul, desenul, povestea, mingea aruncata inainte de culcare ii deschid usa copilului tau spre o lume in care se simte in siguranta, deci capabil sa-ti raspunda. 

Ori de cate ori lucrezi cu un copil trebuie sa-i creezi un spatiu clar si previzibil, cu rutine care-i dau siguranta, cu jocuri care-i antreneaza atentia si autoreglarea. Nu-ti trebuie o camera de terapie echipata, ci ai nevoie de cateva instrumente, de o atitudine jucausa si de reguli dupa care sa te ghidezi cand alegi jocul pentru obiectivul potrivit. 

Instrumente terapeutice folosite frecvent in psihologia copiilor

Materiale de arta si exprimare creativa

Arta este unul dintre cele mai intuitive moduri prin care un copil se exprima. In multe cazuri, copilul deseneaza ceea ce nu poate verbaliza, iar acest lucru il ajuta sa-si clarifice propriile emotii.

Cercetarile realizate de American Art Therapy Association (2020) arata ca desenul si modelajul reduc nivelul de stres si favorizeaza exprimarea emotionala spontana. Poti folosi:

• creioane colorate si pasteluri pentru a surprinde emotii variate;
• plastilina pentru exprimarea tensiunii sau pentru a reconstrui situatii dificile;
• acuarele, care ii permit copilului sa testeze combinatii, sa experimenteze si sa isi simta controlul asupra procesului.

In practica, un exercitiu ca “Deseneaza-mi cum arata grijile tale” functioneaza excelent pentru copiii care nu stiu inca sa puna in cuvinte anxietatile.

Papusi, figurine si joc simbolic

Jocul simbolic este considerat “limbajul natural al copilului” in terapie. Prin el, copilul proiecteaza situatii reale asupra unor personaje. Un studiu al Universitatii Cambridge (2021) arata ca atunci cand un copil foloseste figurine pentru a repeta o experienta neplacuta (ex. un conflict la scoala), nivelul de anxietate scade, iar adaptarea ulterioara creste cu pana la 30%. 

Pentru asta se folosesc în special:

• papusi cu expresii variate;
• figurine de animale (utilizate frecvent pentru simboluri emotionale);
• miniaturi (mese, case, scoli) pentru reconstruirea scenariilor cotidiene.

Este o tehnica extrem de eficienta pentru copiii retrasi, cei cu anxietate sociala sau cei care au dificultati in reglarea emotionala.

Carti terapeutice si povesti 

Povestile reprezinta un suport excelent pentru intelegerea emotiilor, mai ales pentru copiii cu varsta intre 4 si 10 ani. Psihologii folosesc adesea biblioterapia ca instrument pentru:

• normalizarea experientelor copilului;
• identificarea emotiilor prin personaje;
• dezvoltarea vocabularului emotional;

Cercetarile publicate de National Literacy Trust (2019) au confirmat ca expunerea la povesti terapeutice ajuta la dezvoltarea empatiei si creste capacitatea copilului de a recunoaste emotii complexe.

Mini-labirinturi, puzzle-uri si jocuri de logica

Nu toate interventiile au ca obiectiv exprimarea emotionala. Uneori vrei sa ajuti copilul sa-si dezvolte atentia, rabdarea sau abilitatile executive.

Puzzle-urile progresive, labirinturile pe table magnetice si diversele jocuri de asociere si clasificare sprijina dezvoltarea cortexului prefrontal. Un raport al Massachusetts Institute of Technology (MIT, 2020) arata ca exercitiile care implica rezolvarea creativa a problemelor imbunatatesc cu pana la 25% autoreglarea la copiii cu ADHD.

Jocuri terapeutice pentru dezvoltarea emotionala

Jocul “Termometrul emotiilor”

Este un exercitiu simplu, in care copilul alege nivelul la care simte o anumita emotie pe o scala vizuala de la 1 la 10. Poti adapta tehnica desenand impreuna termometrul sau folosind culori asociate emotiilor. Acest tip de vizualizare este folosit in programele de interventie cognitiv-comportamentala pentru copii (CBT for Kids, Yale Child Study Center, 2017), tocmai pentru ca faciliteaza constientizarea emotiilor.

Jocul “Cutia cu monstri”

Ai nevoie doar de o cutie si foi mici de hartie. Copilul scrie sau deseneaza fricile sale, apoi le introduce in cutie. Ulterior, puteti “negocia” cu monstrii sau ii puteti “imblanzi”. Este o tehnica excelenta pentru copiii anxiosi, utilizata frecvent in terapia narativa.

“Ghiceste emotia”

Fiecare jucator mimeaza o emotie pe care ceilalti trebuie sa o identifice. Dincolo de amuzament, jocul sustine dezvoltarea empatiei, recunoasterea expresiilor faciale si alfabetizarea emotionala. Un studiu al University of Toronto (2022) arata ca astfel de exercitii cresc acuratetea identificarii expresiilor emotionale cu 15–20% la copiii de 6–9 ani.

“Harta corpului”

Copilul deseneaza conturul corpului pe o coala mare si marcheaza locurile unde simte emotiile (ex. stomac pentru frica, piept pentru furie). Aceasta tehnica provine din terapia somatica si ajuta copilul sa invete conexiunea dintre corp si emotii, esentiala pentru autoreglare.

Cum se aleg instrumentele potrivite copilului?

Unii copii sunt vizuali, altii prefera activitati fizice, iar altii se conecteaza prin poveste. Observa ce il atrage natural, pentru ca acesta este canalul prin care se va exprima cel mai usor. Apoi este important sa stabilesti obiectivul interventiei: vrei sa lucrezi pe anxietate, furie, timiditate, impulsivitate, stima de sine?

Fiecare obiectiv cere tehnici diferite. De exemplu, pentru anxietate merg foarte bine povestile si respiratia, in timp ce pentru impulsivitate sunt utile jocurile de autocontrol si puzzle-urile.

Copiii se schimba de la o zi la alta. De aceea, tehnicile bune sunt cele care pot fi adaptate usor. O poveste poate deveni un joc de rol. Un desen poate deveni o discutie despre resurse. O figurina poate reprezenta azi frica, maine curajul.

Indiferent de instrument, copilul are nevoie sa simta ca spatiul in care se exprima este protejat, nedependent de performanta si lipsit de judecata. Predictibilitatea il ajuta sa se relaxeze si sa se deschida.