Cum au aparut creioanele colorate? Istoria, pe larg, a primelor marci si inventatori

Creioanele colorate nu au fost dintotdeauna la indemana oricui, iar drumul lor de la primele incercari rudimentare pana la brandurile cunoscute astazi a durat sute de ani. Inainte ca aceste instrumente sa apara, artistii si copiii, deopotriva, trebuiau sa se multumeasca cu pensule, acuarele sau creta colorata, nu intotdeauna practice si nici accesibile tuturor. 

Odata cu Revolutia Industriala si avansul chimiei, companiile au inceput sa caute modalitati prin care putea fi imbinata intensitatea culorilor cu precizia unui creion de grafit. In jurul lor s-au construit povesti de brand, generatii intregi de copii au descoperit desenul prin intermediul lor, iar artistii au gasit in aceste instrumente o noua forma de expresie. 

Astazi, cand gasesti la orice librarie zeci de branduri de creioane colorate, este greu sa-ti imaginezi ca a existat o vreme in care ele nici macar nu existau. Dar cineva a avut curajul sa experimenteze si sa creeze acest obiect aparent banal, care avea sa devina nelipsit in educatie, arta si chiar terapie.

Primele incercari

Creionul, in forma sa clasica de grafit invelit in lemn, a aparut in secolul al XVI-lea, dupa descoperirea unor zacaminte uriase de grafit in Anglia. Totusi, oamenii au simtit rapid nevoia de a merge mai departe: daca negru si gri pot fi inchise intr-un cilindru de lemn, de ce nu si albastru, rosu sau verde?

Inainte de secolul al XVIII-lea, artistii si profesorii nu aveau la dispozitie creioane colorate. Culorile se obtineau din pigmenti naturali (pamanturi, minerale, plante sau chiar insecte) care erau macinati si amestecati cu diferite substante pentru a fi folositi sub forma de vopsele. Aceste vopsele trebuiau aplicate cu pensula, ceea ce facea ca desenul rapid sau coloratul precis sa fie dificil. 

Primele incercari de a compacta acesti pigmenti intr-o forma solida, asemanatoare unui betisor, apar in atelierele artizanilor italieni si germani din secolele XVII si XVIII care experimentau cu amestecuri de pigmenti si lianti naturali (ceara de albine, guma arabica sau uleiurile vegetale). Rezultatul era o pasta colorata care, dupa uscare, putea fi folosita pentru a lasa urme pe hartie sau pergament.

Un exemplu interesant provine din Franta, unde in secolul al XVIII-lea Jean-Baptiste Perronneau si Maurice Quentin de La Tour foloseau ”crayons a la cire”, respectiv betisoare colorate din ceara si pigmenti, considerate precursoarele pastelurilor. Erau fragile, se topeau usor la caldura si nu aveau precizia pe care un creion o putea oferi.

In Germania, in jurul anului 1760, familia Faber, care avea sa fondeze celebra companie Faber-Castell, producea deja creioane de grafit si experimenta timid cu adaosuri de pigmenti colorati in pasta. Desi nu putem vorbi inca despre un creion colorat in sensul modern, aceste incercari arata ca ideea de a combina scrierea cu culoarea devenea din ce in ce mai tentanta. 

Documentele de arhiva mentioneaza ca unii mestesugari incercau sa obtina tonuri de rosu si albastru pentru corecturi si schite, folosind pigmenti de miniu (oxid de plumb) si azurit (carbonat de cupru). Rezultatele nu erau stabile: pigmentii se decolorau repede sau se sfaramau in interiorul betisoarelor.

Un alt pas important a fost facut in Anglia, unde Nicholas-Jacques Conte (cel care a perfectionat procesul de fabricare a creioanelor de grafit in 1795) a influentat indirect dezvoltarea viitoarelor creioane colorate. Conte a stabilit principiul de baza: un amestec de pulberi (grafit sau pigment) cu un liant, introdus intr-un cilindru de lemn. 

In paralel, in Italia si Franta circulau asa-numitele ”pasteluri uscate”, care nu erau creioane propriu-zise, dar ofereau o experienta apropiata. Edgar Degas si Jean-Francois Millet foloseau intens pastelurile in secolul al XIX-lea pentru a crea lucrari vibrante si expresive. Desi pastelul si creionul colorat au evoluat separat, exista o legatura directa intre ele: ambele incercau sa inglobeze pigmentii intr-o forma usor de manevrat.

Revolutia Industriala si aparitia primelor fabrici de creioane colorate

Odata cu Revolutia Industriala din secolele XVIII si XIX, productia de hartie, de instrumente de scris si de materiale pentru desen a cunoscut o dezvoltare fara precedent. Daca pana atunci creioanele colorate erau rezultatul unor experimente artizanale, realizate in ateliere mici, Revolutia Industriala a deschis drumul catre productia de masa si catre standardizarea calitatii.

Germania, si mai ales orasul Nurnberg, a devenit in secolul al XIX-lea un adevarat centru al productiei de creioane. Aici se aflau companii precum Staedtler, Lyra si, bineinteles, A.W. Faber (care va deveni ulterior Faber-Castell). Aceste companii au fost printre primele care au transformat creionul colorat intr-un produs standardizat, destinat atat artistilor, cat si publicului larg.

Un alt factor determinant al dezvoltarii a fost aparitia pigmentilor sintetici. Descoperirea albastrului de Prusia (la inceputul secolului al XVIII-lea) si apoi a altor pigmenti chimici, precum verdele crom sau rosul carmin sintetic, a schimbat complet paleta disponibila producatorilor. Spre deosebire de pigmentii naturali, care se decolorau repede sau erau toxici (cum era cazul miniumului pe baza de plumb), pigmentii sintetici ofereau nuante intense, rezistente si mai accesibile ca pret.

Acest progres a permis fabricilor germane si ulterior celor elvetiene, italiene si franceze sa extinda gama de culori. In jurul anilor 1850-1870, cutiile de creioane colorate incepeau sa includa nu doar rosu si albastru pentru corecturi, ci si verde, galben, violet si chiar nuante mai rafinate, precum ocru sau siena.

Un alt efect al Revolutiei Industriale a fost dezvoltarea transportului feroviar si maritim, care a permis exportul acestor produse la scara globala. Faber si Staedtler nu se limitau la piata germana; ele trimiteau creioane colorate in toata Europa si chiar in Statele Unite.

In timp ce Germania domina piata europeana, Statele Unite incepeau sa isi dezvolte propriile companii. Eagle Pencil Company, fondata in New York in 1856, a fost una dintre primele fabrici americane care a produs creioane colorate. Totusi, succesul real avea sa vina abia la inceputul secolului XX, odata cu aparitia brandului Crayola, care a democratizat accesul la culori pentru milioane de copii.

In Elvetia, compania Caran d’Ache, fondata in 1915 la Geneva, avea sa duca traditia creioanelor colorate la un nivel artistic superior, concentrandu-se pe calitate profesionala. Dar aceasta evolutie isi are radacinile tot in Revolutia Industriala, cand s-au pus bazele proceselor moderne de productie.

Primele branduri

Daca ar fi sa alegem cateva nume care au scris istoria creioanelor colorate, acestea ar fi fara indoiala Faber-Castell, Staedtler si, mai tarziu, Crayola.

Faber-Castell – pionierii din Germania

Faber-Castell, fondata in 1761, este una dintre cele mai vechi companii de creioane din lume. Desi initial produceau doar creioane de grafit, in secolul al XIX-lea au inceput sa experimenteze cu pigmenti colorati. In 1908, au lansat primele seturi de creioane colorate de calitate artistica, care au devenit rapid populare in randul pictorilor si ilustratorilor.

Interesant este ca Faber-Castell a investit enorm in imaginea brandului: creioanele lor erau asociate cu eleganta, rafinament si traditie germana. Aceasta strategie a facut ca produsele sa fie apreciate nu doar pentru calitate, ci si pentru prestigiul pe care il aduceau posesorului.

Staedtler – precizia germana aplicata culorii

Staedtler, un alt nume legendar, a urmat un drum asemanator. Infiintata la inceputul secolului al XIX-lea, compania a reusit sa isi construiasca reputatia prin creioane tehnice si apoi sa extinda gama catre cele colorate. Staedtler a mizat mult pe inovatii tehnologice, oferind o paleta de culori tot mai larga si mina mai rezistenta.

Crayola – revolutia americana a culorilor

Daca in Europa Germania domina piata, in Statele Unite numele care avea sa devina sinonim cu ”creioane colorate” a fost Crayola. Povestea lor incepe in 1903, cand compania Binney & Smith a lansat primele cutii de creioane colorate special concepute pentru copii.

Ceea ce a facut Crayola sa fie un fenomen a fost combinatia dintre accesibilitate si diversitate. Prima cutie continea doar 8 culori, dar treptat gama s-a extins la zeci si apoi sute de nuante, fiecare cu denumiri creative care fascinau copiii. Astfel, desenul nu mai era doar o activitate scolara, ci o adevarata aventura a imaginatiei.

Creioanele colorate folosite ca instrument educational si terapeutic

Dincolo de arta si hobby, creioanele colorate au jucat un rol crucial in educatie. Studiile arata ca desenul si coloratul dezvolta coordonarea mana-ochi, stimuleaza creativitatea si ajuta copiii sa isi exprime emotiile. Nu intamplator, fiecare manual de gradinita sau scoala primara include exercitii care implica coloratul.

Mai mult decat atat, in ultimii ani, psihologii au descoperit beneficiile terapeutice ale creioanelor colorate. Cartile de colorat pentru adulti au devenit un trend global, fiind promovate ca un mod eficient de relaxare si reducere a stresului. Acest fenomen arata ca legatura dintre om si creionul colorat nu este doar una practica, ci si profund emotionala.