Sortare dupa 'pictura'
Culori primare si secundare
Stim ca multor persoane li se pare extrem de complicata teoria culorilor si devin confuzi la mentionarea unor termeni ca roata culorilor, culori complementare, tertiare, culori opuse in roata culorilor. In realitate veti descoperi ca este chiar foarte simpla si ca urmand cateva reguli veti obtine rezultate mult mai bune in picturile voastre.
Fiecare artist ar trebui sa cunoasca macar principiile de baza ale acestei teorii. Desi atat Leonardo da Vinci cat si Leon Battista Alberti foloseau principiile teoriei, roata culorilor a fost inventata abia in secolul 18 de catre Sir Isaac Newton. El a demonstrat ca lumina alba contine mai multe culori (rosu, orange, galben, verde, albastru, indigo, violet). Mai tarziu Johann Wolfgang Goethe a inceput sa studieze efectul pe care acestea il au asupra oamenilor. A descoperit ca unele culori (ex. galben) creeaza senzatia de caldura si se atribuie unor emotii ca pasiunea si veselia, pe cand altele (ex. albastru) creeaza senzatia de frig si implicit sentimentele de slabiciune si frica.
Roata culorilor a aparut din simpla nevoie de a arata cu usurinta relatiile dintre culori. Regula fundamentala a teoriei este ca sunt trei culori ce nu pot fi obtinute din combinarea altor culori. Acestea, rosu, galben si albastru sunt cunoscute ca si culori primare.
Binenteles, puteti gasi diferite variatii pentru rosu, albastru sau galben. De exemplu albastru poate fi albastru cobalt, cerulean, ultramarine sau albastru de Prusia. Rosu include rosul alizarin, crimson sau de cadmiu, iar galben include cel de cadmiu, galbenul medium, cadmium light sau galmenul lemon. Toate acestea sunt culori primare, doar diferite versiuni. Nu exista notiunea de culoare primara corecta sau gresita, fiecare variatie a culorii fiind diferita, la fel ca si rezultatul obtinut din amestecarea lor. Fiecare pereche de culori primare va produce o culoare diferita, chiar daca uneori diferenta este foarte mica.
Continuare
Pastreaza energia liniilor originale. Nu le omori cu culoare.
Joseph Zbukvic este unul dintre cei mai talentati pictori acuarelisti din lume; lectiile sale de pictura in acuarela se vand peste tot in lume.
Joseph si-a inceput cariera in pictura in 1978 si a ajuns repede unul dintre cei mai importanti pictori ai Australiei. Nascut in Zagreb, Croatia, Joseph a emigrat in Australia la varsta de 18 ani si de atunci a castigat peste 200 de premii internationale si a avut mai mult de 40 de expozitii personale in in Melbourne, Sydney, Brisbane, Adelaide, London si San Antonio.
Joseph este artistul ce are capacitatea de a crea atmosfera magica si namol in picturile sale. Acesta este un adept al beneficiilor picturii in locatii. “interesul meu fata de pictura a inceput la o varsta foarte frageda. Am crescut la o mica ferma in Europa unde majoritatea muncii se executa manual si in armonie cu natura. Inca mai gasesc peisajul creat de acest fin echilibru ca fiind subiectul favorit al picturilor mele.”
Joseph prezinta o claritate a descrierii si si o exactitate a subietelor realizata cu ajutorul unei tehnici de pictura desavarsite si a intelegerii legilor structurale, reusind sa surprinda secvente normale si in acelasi timp enigmatice.
Joseph este membru al Societatii Victoriene de Pictura in Acuarela si a fost vice presedintele acestei organizatii intre 1991 si 1994. El este si membru al Organizatiei Twenty Melbourne Artists’ Society si a Australian Watercolour Institute. Joseph preda pictura la Charles Sturt University si la Mitchell School of Arts.
Continuare
Cuvantul “pensula“ deriva din germanul“pinsel” si, conform Dictionarului Limbii Romane, este un “Instrument alcătuit dintr-un smoc de fire de păr sau de material plastic prinse într-o coadă de lemn sau de metal, care servește mai ales la întinderea vopselelor și a lacurilor pe o suprafață.”. Folosind insa o exprimare poetica as defini pensula ca un seismograf ce transpune pe suport sensibilitatea artistului, convertind inspiratia in arta.
Marele pictor german Anselm Feuerbach (1829 – 1880) definea cele trei virtuti pe care un artist desavarsit trebuie sa le posede: ” O inima sensibila, ochi ageri, maini dibace …si cea mai buna pensula”. Pensula poate fi comparata cu pana pentru scriitor sau cu dalta pentru sculptor.
Istorie
Pictura Rupestra descoperita in pestera Escoda - Spania
Cel mai probabil prima pensula a fost creata acum aproximativ 25000 de ani, in Paleolitic, in timpul asa numitei culturi Magdaleniene. Cu ajutorul pensulelor “homo sapiens” realizau ceea ce noi numim azi picturi rupestre.
Evolutie
Sa facem acum un salt in timp si sa ne situam in societatea avansata a Egiptului Antic. In fiecare mormant al membrilor nobililor, fara a mai metiona cele ale faraonilor, peretii acestora erau decorati cu picturi, toate realizate cu pensule cu par de la animale, pensule foarte asemanatoare cu ele folosite si in ziua de azi. Desi nici un exemplar nu s-a pastrat pana in zilele noastre, muzeul Koestner din Hanovra expune o paleta de pictura cu o serie de orificii pentru introducerea diferitelor culori folosite de artistii egipteni.
Continuare
Fibre Sintetice Folosite la Pensulele pentru Acuarele
Toray alb:
Fibre Toray Albe
un amestec de fibre cu diametre de 0.06 si 0.08 mm. Culoarea lor alba este obtinuta prin colorarea pastei inaintea extruderii. Producatorii realizeaza doua preparatii, una cunoscuta ca “solida”, in care fibrele au lungimi egale, foarte indicate pentru pensule late sau “limba de pisica”, si o alta categorie, cunoscuta ca “conice”, varietate in care fibrele sunt amestecate pe diferite lungimi, asemanator parului natural. Aceasta din urma variatie este ideala pentru realizarea pensulelor rotunde, ele permitand tehnicienilor sa obtina pensule cu varful perfect.
Continuare
Alexei L. Antonov
In cautarile mele despre materiale si tehnici de pictura am gasit un articol interesant scris de un pictor rus pe nume Alexei L. Antonov. Acesta a studiat arta in Rusia, Azerbaijan si Italia si este stabilit in Statele Unite din 1990. Pe pagina sa el ofera o scurta lectie despre pictura in ulei pe care m-am gandit sa o traduc si sa o impartasesc cu voi. As aprecia comentariile voastre.
Ce reprezinta pictura in culori ulei? Fara discutie niste culori de ulei pe o panza. Cred totusi ca pictura in ulei este mai mult de atat. Incepand cu secolul 16 pana la inceputul secolului 20 artistii foloseau tehnica de pictura in 7 straturi. Asa cum in muzica sunt 7 note muzicale si 7 chei si intre fiecare din ele alte 7, o saptamana are 7 zile, iar o un strat de culoare se usuca in 7 saptamani. Energia pe care noi o receptionam atunci cand privim picturile vechi din muzee, asemeni fantomelor din castelele vechi, este legata de aceasta cifra.
Continuare
Descriere
Icoana in culori tempera
Tempera (sau tempera pe baza de ou) este un tip de culoare pentru pictura cunoscut din cele mai vechi timpuri, aceasta fiind folosita la pictura pe lemn si la manuscrisele iluminismului. In timp acest tip de culoare a fost in mare parte inlocuit de culorile de ulei. Tempera ramane insa mediul cel mai folosit pentru pictarea icoanelor bizantine. Este o culoare compusa din amestecul pigmentului cu galbenus de ou. La ora actuala, termenul tempera mai este atribuit si culorilor poster, care sunt defapt o forma de guase si nu au nici o legatura cu adevarata tempera pe baza de ou.
Oricine poate observa atunci cand spala vasele ca galbenusul de ou se usuca repede si este foarte greu de inlaturat. Tempera se prepara din pigmenti macinati manual amestecati cu galbenus de ou, amestec la care se mai adauga si alte materiale, cum ar fi: miere de albine, apa, lapte(sub forma de caseina) si o varietate de rasini vegetale. Multe din portretele mumiei Fayum au fost realizate in tempera, uneori in combinatie cu culorile encaustice(culori obtinute prin amestecul pigmentului cu ceara). Culorile pe baza de ulei au aparut in nordul Europei in Evul Mijlociu (Theophilus mentioneaza mediul de ulei in sec. 12) si a fost principalul mediu de pictura incepand cu secolul 15 in pictura olandeza timpurie. Italia, Grecia si Rusia erau cele mai mari centre de pictura ce foloseau culorile tempera. In jurul anului 1500, culorile pe baza de ulei au inlocuit tempera in Italia. Tempera a continuat si continua sa fie folosita in Grecia si Rusia. In secolele IX si XX au mai fost cateva perioade de revitalizare a tehnicilor de pictura in tempera in special in randul “Pre-Raphael-istilor”, a “Social Realistilor” si a altor pictori din acea perioada
Culorile tempera au un timp de uscare foarte scurt. Tehnicile de pictura in tempera pot fi mai precise atunci cand sunt folosite alaturi de tehnicile de pictura traditionale ce necesita aplicarea culorii prin hasurare incrucisata. Culorile care sunt aplicate in straturi dau un aspect de pastel atunci cand nu sunt vernisate si devin mai puternice dupa vernisare.
Tempera se aplica de regula in straturi subtiri, semiopace sau chiar transparente. Dupa uscare ele au un aspect fin satinat. Datorita faptului ca aceste culori nu se aplica in straturi consistente asa cum se intampla in cazul culorilor de ulei, picturile in tempera rareori au o paleta coloristica puternica asa cum se intampla in cazul culorilor pe baza de ulei. Un avantaj al culorilor tempera fata de culorile de ulei este acela ca acestea nu sufera modificari in timp, pe cand culorile de ulei se inchid la culoare, se ingalbenesc si devin transparente cu trecerea timpului.
Adevaratele culori tempera sunt permanente, avand exemple in acest sens ce dateaza din primele secolele Dupa Hristos cum ar fi Severan Tondo si cateva potrete ale mumiei Fayum.
Prepararea culorilor tempera
Amestecarea pigmentului cu galbenusul de ou
Puneti putin pigmet pe o paleta, farfurie sau bol.
Adaugati un volum aproximativ egal de mediu de galbenus de ou si amestecati asigurandu-va ca nu s-au format aglomerari de pigment(gogoloase). Anumiti pigmenti necesita putin mai mult mediu de galbenus, altii mai putin.
Adaugati apa distilata (de regula mai putin de o lingurita pentru un galbenus). Prin repetate incercari veti reusi sa gasiti dozajul de apa pentru fiecare culoare.
De obicei se foloseste doar continutul galbenusului. Albusul si membrana galbenusului sunt eliminate. Dupa ce ati izolat galbenusul de albus. Uscati membrana galbenusului rotindu-l peste un servetel, apucati galbenusul usor de membrana si tineti-l deasupra unui recipient. Intepati membrana cu un scobitor (de ex) si scurgeti continutul acestuia in recipient.
Daca culoarea contine prea mult galbenus, aceasta va aparea “grasa” si densa. Prea multa apa face culoarea sa fie prea fluida. De aceea este nevoie sa modificati fin cantitatile de apa si galbenus pentru a obtine o consistenta a culorii ideala. In timp ce tempera se usuca, artistul va adauga apa pentru a mentine consistenta culorii si a preveni intarirea galbenusului in contact cu aerul.
Alte retete de preparare a culorilor tempera folosesc albusul oului sau chiar tot oul pentru a obtine diferite efecte. De altfel se mai pot adauga si alti aditivi cum ar fi uleiul sau ceara pentru a modifica proprietatile mediului de ou. Adaugarea uleiului intr-o proportie nu mai mare de 1:1 in medul de ou va produce un mediu de pictura solubil in apa cu proprietatile culorilor de ulei, insa culoarea rezultata nu se va putea aplica in straturi groase.
Multi pigmenti folositi de pictori medievali, cum ar fi Vermilion (obtinut din cinabru, un minereu de mercur), sunt foarte toxici. Majoritatea artistilor moderni folosesc pigmentii sintetici care sunt mai putin toxici si au proprietati ale culorii similare pigmentilor traditionali. Chiar si asa, multi(sau majoritatea) pigmentilor moderni sunt inca periculosi. Evitati sa inhalati praful acestora si pastratii umezi.
Sursa: www.wikipedia.org
