De asemenea, umbra unui obiect va contine si culoarea complementara celei predominante, de exemplu umbra unui mar rosu va contine si aceasta culoare. Este simplu de retinut: in roata culorilor, cele opuse culorilor primare sunt complementarele acestora. Complementara unei culori primare se obtine din amestecul celorlalte doua primare. Prin urmare complementara rosului este verde, a lui albastru este portocaliul, iar pentru galben movul. Complementara unei secundare este culoarea primara ce nu a fost folosita in obtinerea acesteia, adica pentru verde rosu, pentru portocaliu albastru, iar nu pentru mov galben.

Culorile tertiare se obtin prin amestecarea unei culori primare cu una secundara (cele secundare fiind obtinute la randul lor din doua culori primare). Proportiile in care acestea sunt amestecate creeaza diferite culori tertiare. Ele sunt denumite combinand numele culorii primare si al celei secundare, folosite in amestec. De exemplu amestecand rosu si portocaliu obtinem culoarea tertiara rosu-portocaliu.

Variatiile de maroniu si gri sunt si ele considerate tertiare, continand toate culorile primare.  Cea mai usoara metoda de a obtine maroniul este de a amesteca o culoare primara si complementara sa, in alte cuvinte portocaliu pentru albastru, mov pentru galben si verde pentru rosu, obtinand din fiecare pereche un maroniu diferit. Griul se obtine cel mai usor amestecand portocaliu (sau galben si rosu) cu albastru si apoi cu alb. Intotdeauna va fi necesar mai mult albastru decat portocaliu, dar va trebui sa experimentati pentru a afla cantitatea de alb. Puteti amesteca albastru si o culoare de pamant cum ar fi sienna arsa sau raw umber. Bineinteles, la acuarele, pentru a deschide o culoare adaugati mai multa apa, dar nu uitati ca griul se va mai deschide dupa uscare.

Este posibil sa obtineti nuante “murdare”, daca amestecati prea multe culori. Daca griul sau maroniul obtinut nu este pe masura asteptarilor, este de preferat sa incepeti procesul din nou, decat sa mai adaugati culoare in speranta reusitei.

Puteti printa o schema cu roata culorilor pe care sa o colorati singuri. Amestecarea culorilor cu succes este un exercitiu bun, desi aparent nu se merita sa pierdeti timp cu asa ceva. Pastrati roata la vedere atunci cand pictati.
Va veti da seama de importanta acestor cateva notiuni dupa ce le veti folosi. Rezultatele vor fi pe masura.

Culori primare si secundare

Stim ca multor persoane li se pare extrem de complicata teoria culorilor si devin confuzi la mentionarea unor termeni ca roata culorilor, culori complementare, tertiare, culori opuse in roata culorilor. In realitate veti descoperi ca este chiar foarte simpla si ca urmand cateva reguli veti obtine rezultate mult mai bune in picturile voastre.

Fiecare artist ar trebui sa cunoasca macar principiile de baza ale acestei teorii. Desi atat Leonardo da Vinci cat si Leon Battista Alberti foloseau principiile teoriei, roata culorilor a fost inventata abia in secolul 18 de catre Sir Isaac Newton. El a demonstrat ca lumina alba contine mai multe culori (rosu, orange, galben, verde, albastru, indigo, violet). Mai tarziu Johann Wolfgang Goethe a inceput sa studieze efectul pe care acestea il au asupra oamenilor. A descoperit ca unele culori (ex. galben) creeaza senzatia de caldura si se atribuie unor emotii ca pasiunea si veselia, pe cand altele (ex. albastru) creeaza senzatia de frig si implicit sentimentele de slabiciune si frica.

Roata culorilor a aparut din simpla nevoie de a arata cu usurinta relatiile dintre culori. Regula fundamentala a teoriei este ca sunt trei culori ce nu pot fi obtinute din combinarea altor culori. Acestea, rosu, galben si albastru sunt cunoscute ca si culori primare.
Binenteles, puteti gasi diferite variatii pentru rosu, albastru sau galben. De exemplu albastru poate fi albastru cobalt, cerulean, ultramarine sau albastru de Prusia. Rosu include rosul alizarin, crimson sau de cadmiu, iar galben include cel de cadmiu, galbenul medium, cadmium light sau galmenul lemon. Toate acestea sunt culori primare, doar diferite versiuni. Nu exista notiunea de culoare primara corecta sau gresita, fiecare variatie a culorii fiind diferita, la fel ca si rezultatul obtinut din amestecarea lor. Fiecare pereche de culori primare va produce o culoare diferita, chiar daca uneori diferenta este foarte mica.

Puteti intreba de ce albul si negrul nu sunt numite culori primare, acestea neputand fi obtinute din amestecul altor culori. Ele au fost excluse din aceasta teorie si numite nonculori deoarece nu pot fi folosite in amestecuri de culori pentru a obtine altele noi. Adaugand alb la o culoare o deschidem iar adaugand negru o intunecam (desi nu se recomanda folosirea negrului deloc in pictura).

Din amestecul a doua culori primare se obtine una secundara. Amestecand albastru si rosu obtinem mov, din rosu si galben avem portocaliu, iar din albastru si galben avem verde. Nuanta exacta a culorilor secundare este determinata de nuanta culorilor primare si de proportiile in care acestea au fost amestecate. Bineinteles, daca adaugati in amestec o culoare primara in cantitate mai mare decat cealalta, aceasta se va vedea in rezultatul obtinut. De exemplu, daca amestecati rosu in cantitati mai mari decat galben, veti obtine un portocaliu rosiatic.

Alexei L. Antonov

In cautarile mele despre materiale si tehnici de pictura am gasit un articol interesant scris de un pictor rus pe nume Alexei L. Antonov. Acesta a studiat arta in Rusia, Azerbaijan si Italia si este stabilit in Statele Unite din 1990.  Pe pagina sa el ofera o scurta lectie despre pictura in ulei pe care m-am gandit sa o traduc si sa o impartasesc cu voi. As aprecia comentariile voastre.

Ce reprezinta pictura in culori ulei? Fara discutie niste culori de ulei pe o panza. Cred totusi ca pictura in ulei este mai mult de atat. Incepand cu secolul 16 pana la inceputul secolului 20 artistii foloseau tehnica de pictura in 7 straturi. Asa cum in muzica sunt 7 note muzicale si 7 chei si intre fiecare din ele alte 7, o saptamana are 7 zile, iar o un strat de culoare se usuca in 7 saptamani. Energia pe care noi o receptionam atunci cand privim picturile vechi din muzee, asemeni fantomelor din castelele vechi, este legata de aceasta cifra.

1. Inceteaza sa privesti arta moderna si inceteaza sa o mai iubesti. Culorile moderne stralucitoare si contrastele dintre acestea distrug viziunea subtila a pictorului.

2. Multi pictori primesc energie de la muzica. Inceteaza sa asculti muzica moderna si incepe sa asculti numai muzica clasica. incearca sa o intelegi si sa o iubesti.

3. Pensulele. Ar trebui sa ai multe pensule pentru a nu pierde timpul spaland-le in timpul lucrului. Foloseste o noua pensula pentru fiecare amestec. Foloseste pensule rotunde kolinsky #1 pana la #10. Pentru a acoperi suprafetele mari vei avea nevoie de cateva pensule de marimea 20 pana la 35. Pentru tusle finale vei avea nevoie de cateva pensule rotunde si late foarte fine de marime medie cu par de veverita. Pensulele trebuiesc tratate cu mare atentie. Dupa fiecare utilizare ele trebuiesc spalate in terebentina si dupa aceea in apa calduta cu sapun.

4. Paleta de pictura trebuie sa fie din lemn de par dur. Dupa lucru spala paleta cu terebentina si rascheteaz-o cu o lama. Inainte de a te apuca de lucru din nou, sterge paleta cu ulei de in.

5. Panza ar trebui grunduita suplimentar cu cateva straturi suplimentare si la final ar trebui slefuita cu un smirghel fin. Dup aaceea panza trebuie razuita cu o lama pentru a elimina textura panzei pana ce apare o suprafata fina, similara coajei de ou.

6. Este foarte important sa ai in studio obiecte pentru naturile moarte. Nu te zgarci sa le cumperi din targuri sau piete de antichitati. Vei regreta mai tarziu.

7. Desenul se realizeaza ipe hartie la dimensiunile reale, pana al cele mai fine detalii. Apoi acesta este transferat pe panza cu hartia de transfer. Dupa aceea este conturat cu tus marodeoarece primul strat de culoare de ulei – Imprimatura (strat transparent care este egal cu tonul mediu al celui mai mare si mai deschis obiect din pictura) – va sterge orice urma de creion, dar cerneala va ramane vizibila pana la ultimele straturi.

8. Inainte de aplicarea fiecarui nou strat panza (ideal uscata timp de 7 saptamani) este stearsa cu atentie cu o jumatate de cartof (pentru a pregati suprafata uscata sa absoarba mai bine) si apoi cu ulei de in. Dupa aceea panza este stearsa cu o crpa moale.

9. Vernisul pentru Imprimatura este realizat din 2% cristale de rasina damar si 98% terebentina. Vernisul pentru pictura este compus din 5-10% rasina uscata si 90-95% terebentina. Se adauga cativa stropi de ulei de levantica direct in recipientul cu culoare. Cercetatorii spun ca uleiul de levantica stimuleaza creierul. Eu cred totusi ca vechii maerstii il adaugau pentru a aatenua mirosul terebentinei. Vernisul pentru ultimul pas contine 30 % cristale de damar, 3% ulei de in si 67% terebentina.

10. Culorile de baza pe care trebuie sa le aveti sunt: alb, ocu galben deschis, ocru rosu, umbra arsa, umbra naturala, negru ivoriu si negru de fum, si alte 4 culori (atunci cand este necesar) pe care le folosesc pentru straturile finale: flake yellow (cre mai poate fi inlocuit si cu cadmium yellow deep), madder lake deep, vermilion, Prussian Blue. Atentie, foloseste aceste ultime culori cumpatat.

11. Imprimatura, sau primul strat. Panza este acoperita cu un amestec de ocru rosu, ocru galben deschis si negru ivoriu (amestecul trebuie sa aibe o nuanta de verde masliniu)

12. Umbra (procesul de realizare a straturilor intermediare) este realizata din umbra arsa in doua straturi (straturile 2 si 3). In cel de-al doilea strat toate detaliile sunt realizate excluzant textura.Cel de-al treilea strat se realizeaza cu o pensula mare.

13. Stratul mort – cel de-al patrulea strat se realizeaza cu alb de plumb, ocru deschis, ocru rosu si os ars. Tinta acestui strat este realizarea penumbrei. Pictura trebuie sa arate ca si cum primele obiecte ar fi luminate de lumina lunii – culoare gri masliniu. Culorile sunt aplicate grosier, cu o jumatate de ton mai sus, umbrele sunt foarte transparente, cu o jumatate de ton mai jos.

14. Primul si al doilea Tel’nii (tonurile de carnatie: in principal culori vii) Podmalyovok (stratul a5 si 6). Primul strat Tel’nii Podmalyovoc este realizat cu o jumatate de ton mai deschis si respectiv doua tonuri mai deschis la culori; si jumatate de ton mai inchis si doua tonuri mai deschis la umbre.

15. Cel de-al saptelea strat: detaliile si texturile, aplicarea masiva a luminilor, reflexiile puternice si semnatura. In acest strat poti folosi si alte culori: albastru prussia, rosu cinabru, galben de cadmiu deschis, madder lake deep.Observarea este un aspect foarte important in procesul de invatare al picturii in stilul clasic. Pentru a stapani tehnica este indicat sa urmaresti indelungat un maestru. In sistemul actual de invatare studentul sta jos cu o gramada de pensule si o paleta de pictura plina cu culori si incepe sa le aplice pe panza in timp ce instructorul il urmareste si face comenstarii sau sugestii din cand in cand. De aceea este foarte important pentru acei care isi doresc cu adevarat sa urmeze tehnicile clasice pur si simplu sa stea si sa observe o perioada.

Desenul pe hartie	Desenul transferat
Primul strat - Imprimitura	Stratul 2 - Prima umbra
Stratul 3 - A doua umbra	Stratul 4 - Stratul mort
Stratul 5 - Primul volum	Stratul 6 - Al doilea volum
Stratul 7 - Detaliile texturilor

Schema aerografului lui Peeler

Primul aerograf a fost inventat in 1879 de Peeler si utiliza un compresor actionat manual, inventatorul brevetandu-l cu scopul “pentru pictura in acuarela si alte scopuri artistice”. Instrumentul avea o forma bruta, fiind compus din diverse piese ale anumitor obiecte ce se gaseau in atelierul uni bijutier, cum ar fi vechi surubelnite si arzatoare. A durat 4 ani de dezvoltare pana ce a fost creat un instrument utilizabil. Acesta era comercializat de Liberty Walkup care l-a initiat in tehnicile aerografului pe artistul impresionist Wilson Irvine. Primul model modern de aerograf a aparut in 1893, fiind prezentat de compania Thayer and Chandler la World Columbian Expozition in Chicago, acesta fiind inventat de Charles Burdick.  Instrumentul avea aspectl unui stilou si functiona intr-o maniera diferita de cel inventat de Peeler fiind in mare parte identic cu aerografele moderne.

Functionare

Aerograful utilizeaza un curent de aer cu viteza mare(comprimat) ce trece printr-un difuzor de aer, astfel realizandu-se o forta de suctiune ce permite culorii sa fie impinsa din rezervor. Viteza mare a aerului pulverizeaza culoarea in particule foarte mici la trecerea printr-un dispozitiv de dozaj numit duza. Astfel culoarea este aplicata pe suport. Utilizatorul controleaza cantitatea de culoare prin actionarea unui tragaci variabil care are rolul de a retrage mai mult sau mai putin un ac cu varf foarte fin, ac ce reprezinta elementul de contrul din cadrul duzei. Gradul foarte fin de atomizare este ceea ce permite artistului sa creze efecte diferite folosind aerograful.Aceasta tehnica permite amestecul a doua sau mai multe culori intr-o maniera deosebita, fara portiuni de “imbinare”, in care o trecerea se face de la o culoare la alta treptat. Imaginile aerografiate cu mana libera, fara ajutorul sabloanelor, au un aspect neomogen, cu margini slab definite intre culori si intre culorile din prim plan si cele ale fundalului. Un aerografist indemanatic poate realiza picturi cu un realism deosebit, de o fidelitate fotografica,  sau poate imita aproape orice tehnica de pictura. Pictura in aerograf la un astfel de nivel necesita instrumente suplimentare cum ar fi sabloanele, si o foarte minutioasa planificare pe etape ale lucrarii..

Unele aerografe folosesc presiuni joase, in jur de  20 psi pe cand altele utilizeaza presini mai ridicate, in jur de 30-35 psi. Pistoalele de vopsit folosite la vopsirea automobilelor necesita presiuni de 100 psi su mai mult pentru putea pulveriza culoarea mai “groasa” folosint mai putin diluant. Acestea au capacitatea de a aplica un strat mai gros de culoare intr-un timp scurt pe o arie mai larga. Totusi anumite pistoale de vopsit numite “High-Volume Low-Pressure (HVLP)” sunt concepute sa pulverizeze aceasi cantitate mare de culoare fara a necesita presiuni sporite.

Tipuri de aerografe

Aerografele se clasifica in functie de trei caracteristici: Prima este actiunea pe care utilizatorul o efectueaza pentru a declansa fluxul de culoare, cea de-a doua este mecanismul prin care aerograful este alimentat cu culoare si cea de-a treia este in functie de punctul in care aerul si culoarea se amesteca.

Tipul de actiune

Cele mai simple aerografe functioneaza cu un sistem de simpla actiune, sistem cu ajutorul caruia, prin simpla apasare a tragaciului se pulverizeaza un amestec prestabilit de aer si culoare. De regula aerografele si pistoalele de vopsit ieftine sunt de acest tip.

Aerografele cu dubla actiune (double action) au functie separata pentru eliberarea culorii astfel incat artistul mai intai elibereaza un jet de aer prin apasarea tragaciului si apoi elibereaza treptat culoarea in mod independent. Majoritatea aerografelor sunt cu dubla actiune. Cu ajutorul sistemului de dubla actiune se pot realiza mai multe efecte in acelasi timp. Aerografele cu dubla actiune sunt cele mai des folosite de artistii aerograficieni datorita controlului sporit.

Sistemul de alimentare

Aerograful poate fi alimentat printr-un rezervor plasat deasupra acestuia (in acest caz aerograful este cu alimetare prin gravitatie), sau prin aspirarea acesteia dintr-un rezervor montat sub corpul aerografului (aerograf cu alimentare prin aspiratie). Se mai intalnesc si aerografe cu alimentare dintr-o cupa amplasata intr-o parte a aerografului (alimentare laterala). Acest ultim mod de alimentare confera aerografului o si mai mare versatilitate, acest lucru permitand pulverizarea culorii in sus (in casul aerografelor cu alimentare prin gravitatie sau a celor cu alimentare prin aspiratie, acest lucru este imposibil).

Punctul de amestec

Dupa locul in care culoarea se amesteca cu aerul aerografele se impart in aerografe cu amestec extern si aerografe cu amestec intern. In cazul aerografelor cu amestec intern, culoarea si aerul se combina in interiorul aerografului (in duza) creand o pulverizare mai fina. In cazul aerografelor cu amestec extern, aerul iese din aerograf inainte de a intra in contact cu culoarea, fapt ce creaza un efect de stropire mai grosier. Aerografele cu amestec estern sunt mai ieftine decat cele cu amestec intern si folosite in general pentru acoperirea suprafetelor mai mari cu vopsea sau vernisuri cu o vascozitate mai mare.

Compresorul

Compresor pentru aerografie Harder & Steenbeck

Compresorul este o instalatie ce mareste presiunea unui gaz reducandu-i volumul.

Compresoarele pentru aerografie moderne sunt concepute astfel incat sa fie cat mai usoare, silentioase si sa asigure un flux de aer constant si uscat.

In aerografie este esential sa aveti un control maxim asupra presiunii aerului din aerograf. De aceea recomandam folosirea regulatorului de presiune. Acest instrument permite reglarea fina a presiunii de lucru (intre 0 si 8 atm).

Pentru aerografele cu duze cu diametrul mai mare de 0,4 mm. recomandam utilizarea compresoarelor echipate cu rezervor.

RoArt Distribution este principalul furnizor de echipamente pentru aerografie din Romania si unic distribuitor al marcilor Paasche, Hansa si Harder & Steenbeck.

Surse: www.wikipedia.org, www.airbrushmuseum.com