Culorile complementare puse una langa alta creeaza contrastul maxim, parand mai luminoase, mai intense. Totusi, legea contrastului culorilor lui Chevreul sustine ca: puse una langa cealalta, culorile vor parea alterate, ca si cand una a fost amestecata cu complementara celeilalte. Astfel, daca asezam o bucata de material galben pe un fond albastru, aceasta va avea o usoara tenta portocalie, deoarece portocaliul este culoarea complementara albastrului.
De asemenea, umbra unui obiect va contine si culoarea complementara celei predominante, de exemplu umbra unui mar rosu va contine si aceasta culoare. Este simplu de retinut: in roata culorilor, cele opuse culorilor primare sunt complementarele acestora. Complementara unei culori primare se obtine din amestecul celorlalte doua primare. Prin urmare complementara rosului este verde, a lui albastru este portocaliul, iar pentru galben movul. Complementara unei secundare este culoarea primara ce nu a fost folosita in obtinerea acesteia, adica pentru verde rosu, pentru portocaliu albastru, iar nu pentru mov galben.
Culorile tertiare se obtin prin amestecarea unei culori primare cu una secundara (cele secundare fiind obtinute la randul lor din doua culori primare). Proportiile in care acestea sunt amestecate creeaza diferite culori tertiare. Ele sunt denumite combinand numele culorii primare si al celei secundare, folosite in amestec. De exemplu amestecand rosu si portocaliu obtinem culoarea tertiara rosu-portocaliu.
Variatiile de maroniu si gri sunt si ele considerate tertiare, continand toate culorile primare. Cea mai usoara metoda de a obtine maroniul este de a amesteca o culoare primara si complementara sa, in alte cuvinte portocaliu pentru albastru, mov pentru galben si verde pentru rosu, obtinand din fiecare pereche un maroniu diferit. Griul se obtine cel mai usor amestecand portocaliu (sau galben si rosu) cu albastru si apoi cu alb. Intotdeauna va fi necesar mai mult albastru decat portocaliu, dar va trebui sa experimentati pentru a afla cantitatea de alb. Puteti amesteca albastru si o culoare de pamant cum ar fi sienna arsa sau raw umber. Bineinteles, la acuarele, pentru a deschide o culoare adaugati mai multa apa, dar nu uitati ca griul se va mai deschide dupa uscare.
Este posibil sa obtineti nuante “murdare”, daca amestecati prea multe culori. Daca griul sau maroniul obtinut nu este pe masura asteptarilor, este de preferat sa incepeti procesul din nou, decat sa mai adaugati culoare in speranta reusitei.
Puteti printa o schema cu roata culorilor pe care sa o colorati singuri. Amestecarea culorilor cu succes este un exercitiu bun, desi aparent nu se merita sa pierdeti timp cu asa ceva. Pastrati roata la vedere atunci cand pictati.
Va veti da seama de importanta acestor cateva notiuni dupa ce le veti folosi. Rezultatele vor fi pe masura.
Culori primare si secundare
Stim ca multor persoane li se pare extrem de complicata teoria culorilor si devin confuzi la mentionarea unor termeni ca roata culorilor, culori complementare, tertiare, culori opuse in roata culorilor. In realitate veti descoperi ca este chiar foarte simpla si ca urmand cateva reguli veti obtine rezultate mult mai bune in picturile voastre.
Fiecare artist ar trebui sa cunoasca macar principiile de baza ale acestei teorii. Desi atat Leonardo da Vinci cat si Leon Battista Alberti foloseau principiile teoriei, roata culorilor a fost inventata abia in secolul 18 de catre Sir Isaac Newton. El a demonstrat ca lumina alba contine mai multe culori (rosu, orange, galben, verde, albastru, indigo, violet). Mai tarziu Johann Wolfgang Goethe a inceput sa studieze efectul pe care acestea il au asupra oamenilor. A descoperit ca unele culori (ex. galben) creeaza senzatia de caldura si se atribuie unor emotii ca pasiunea si veselia, pe cand altele (ex. albastru) creeaza senzatia de frig si implicit sentimentele de slabiciune si frica.
Roata culorilor a aparut din simpla nevoie de a arata cu usurinta relatiile dintre culori. Regula fundamentala a teoriei este ca sunt trei culori ce nu pot fi obtinute din combinarea altor culori. Acestea, rosu, galben si albastru sunt cunoscute ca si culori primare.
Binenteles, puteti gasi diferite variatii pentru rosu, albastru sau galben. De exemplu albastru poate fi albastru cobalt, cerulean, ultramarine sau albastru de Prusia. Rosu include rosul alizarin, crimson sau de cadmiu, iar galben include cel de cadmiu, galbenul medium, cadmium light sau galmenul lemon. Toate acestea sunt culori primare, doar diferite versiuni. Nu exista notiunea de culoare primara corecta sau gresita, fiecare variatie a culorii fiind diferita, la fel ca si rezultatul obtinut din amestecarea lor. Fiecare pereche de culori primare va produce o culoare diferita, chiar daca uneori diferenta este foarte mica.
Continuare
Alexei L. Antonov
In cautarile mele despre materiale si tehnici de pictura am gasit un articol interesant scris de un pictor rus pe nume Alexei L. Antonov. Acesta a studiat arta in Rusia, Azerbaijan si Italia si este stabilit in Statele Unite din 1990. Pe pagina sa el ofera o scurta lectie despre pictura in ulei pe care m-am gandit sa o traduc si sa o impartasesc cu voi. As aprecia comentariile voastre.
Ce reprezinta pictura in culori ulei? Fara discutie niste culori de ulei pe o panza. Cred totusi ca pictura in ulei este mai mult de atat. Incepand cu secolul 16 pana la inceputul secolului 20 artistii foloseau tehnica de pictura in 7 straturi. Asa cum in muzica sunt 7 note muzicale si 7 chei si intre fiecare din ele alte 7, o saptamana are 7 zile, iar o un strat de culoare se usuca in 7 saptamani. Energia pe care noi o receptionam atunci cand privim picturile vechi din muzee, asemeni fantomelor din castelele vechi, este legata de aceasta cifra.
Continuare
Istorie
Schema aerografului lui Peeler
Primul aerograf a fost inventat in 1879 de Peeler si utiliza un compresor actionat manual, inventatorul brevetandu-l cu scopul “pentru pictura in acuarela si alte scopuri artistice”. Instrumentul avea o forma bruta, fiind compus din diverse piese ale anumitor obiecte ce se gaseau in atelierul uni bijutier, cum ar fi vechi surubelnite si arzatoare. A durat 4 ani de dezvoltare pana ce a fost creat un instrument utilizabil. Acesta era comercializat de Liberty Walkup care l-a initiat in tehnicile aerografului pe artistul impresionist Wilson Irvine. Primul model modern de aerograf a aparut in 1893, fiind prezentat de compania Thayer and Chandler la World Columbian Expozition in Chicago, acesta fiind inventat de Charles Burdick. Instrumentul avea aspectl unui stilou si functiona intr-o maniera diferita de cel inventat de Peeler fiind in mare parte identic cu aerografele moderne.
Functionare
Aerograful utilizeaza un curent de aer cu viteza mare(comprimat) ce trece printr-un difuzor de aer, astfel realizandu-se o forta de suctiune ce permite culorii sa fie impinsa din rezervor. Viteza mare a aerului pulverizeaza culoarea in particule foarte mici la trecerea printr-un dispozitiv de dozaj numit duza. Astfel culoarea este aplicata pe suport. Utilizatorul controleaza cantitatea de culoare prin actionarea unui tragaci variabil care are rolul de a retrage mai mult sau mai putin un ac cu varf foarte fin, ac ce reprezinta elementul de contrul din cadrul duzei. Gradul foarte fin de atomizare este ceea ce permite artistului sa creze efecte diferite folosind aerograful.
Continuare
