Colorarea este rezultatul unei senzatii optice perceputa de ochi. Aceasta senzatie este provocata de catre radiatiile luminoase de diferite lungimi de unda. Pictorii insa , atunci cand vorbesc despre culoare se gandesc nu doar la aspect ci si la materialul colorant.

Culori acrilice Winsor & Newton Galeria. Alege din cea mai mare varietate de vopsele acrilice la www.colorit.ro

Pigmentii insotiti de un liant formeaza culoarea sau vopseaua. Aceasta, aplicata pe o suprafata, formeaza prin uscare o pelicula colorata. Spre deosebire de culori (vopsele), colorantii sunt substante naturale sau sintetice solubile in alte lichide, impreuna cu care formeaza solutii colorate penetrante.

Oamenii primitivi, in dorinta de a venera zei sau de a decora obiectele din jurul sau, foloseau doar cateva culori cum ar fi: albul de creta, galbenul si rosu de pamant sau negrul de carbune, materiale naturale pe care le avea la indemana. Mai tarziu egiptenii au inceput sa foloseasca oxizi metalici sau plante fierte penstru colorarea tesaturilor. Fixarea culorilor se facea cu ajutorul unei gume care le dadea si stralucire. La final culorile erau acoperite cu un strat de ceara care avea rol izolant si care le pastra stralucirea. Acestia mai foloseau: alb de var si de creta, ocru natural, ocru ars, cinabru, pamant verde, albastru lazulit si negru de fum. Din paleta coloristica lipsea violetul.

Pictorii greci foloseau in sec. IV a Hr. doar 4 culori, asemeni omului primitiv, culori cu care bizantinii reuseau sa obtina carnatia.

Pe la inceputul secolului XVII au inceput sa apara culorile pe baza de pigmenti sintetici, urmarindu-se mai mult stralucirea decat rezistenta lor in timp. Drept dovada descoperirea anilinei in 1850 care era extrasa din petrol sa dovedit a fi o adevarata catastrofa pentru pictura, aceasta tentand multi producatori sa fabrice culori intr-o paleta de nuante foarte diversa, netinand seama insa de rezistenta redusa in timp a acestora. Cu trecerea timpului insa, pictorii le testau si le eliminau de pe paleta lor, acestia ajungand sa se teama de orice fel de produs nou. Astfel de exemplu din cauza galbenului de crom care are anumite defecte acestia se fereau si de verdele de crom, care este una din cele mai bune substante colorante. De aceea este foarte importanta cunoasterea compozitiei chimice a culorilor pe care le folosim. Un pictor mai trebuie sa stie care din culori sunt stabile la lumina, care se usuca repede si care incet si care se combina fara a produce reactii chimice nedorite.

Culorile acrilice sunt vopsele cu uscare rapida compuse din pigmenti si emulsie acrilica polimerica. Culorile acrilice se pot dilua cu apa, dar, odata uscate, acestea devin rezistente la apa. In functie de cat de tare este diluata o culoare (cu apa) sau modificata cu gel acrilic, mediu sau pasta, lucrarea finala poate semana cu o lucrare in acuarela sau in culori ulei, sau poate avea aspectul propriu de pictura in culori acrilice, aspect ce nu poate fi obtinut folosind alt medii.

Culori acrilice pe panza

Istoric

Comercializarea culorilor acrilice a inceput in anii 1950. Acestea erau culori pe baza de alcool mineral numite Magna, produse de Bocour Artist Colors. Culorile acrilice pe baza de apa au fost vandute ulterior ca vopsele “latex” pentru casa, desi dispersia in acrilic nu foloseste latex derivat din arborele de cauciuc. Vopselele latex pentru interior sunt in general o combinatie intre liant (uneori acrilic, vinil, pva, s.a.), material de umplutura, pigment si apa. Cele de exterior pot fi si un amestec copolimeric, dar cele mai bune vopsele de exterior pe baza de apa sunt 100% acrilice. La scurt timp dupa ce lianturile acrilice pe baza de apa au fost introduse ca vopsele pentru casa, atat artistii (printre primii fiind artistii in pictura murala mexicani) cat si companiile au inceput sa studieze potentialul lor. Comercializarea culorilor special dedicate artistilor solubile in apa a inceput in anii 1960.

Tehnici

Vopselele acrilice pot fi folosite atat pentru a obtine un final lucios cat si pentru a obtine unul mat. Ca si in cazul vopselelor de ulei, cantitatea de pigment si dimensiunea particulelor pot schimba gradul de luciu al lucrarii. Se pot adauga agenti pentru pierderea luciului. De asemenea, pentru a modifica nivelul de stralucire al lucrarii se pot folosi si vernisuri.

In general, vopseaua acrilica nu mai poate fi indepartata odata uscata. Nu se poate dizolva nici cu apa si nici cu solventi slabi, desi alcoolul izopropilic poate indeparta o parte dintr-un strat proaspat de culoare. Toluenul sau acetona pot indeparta stratul de culoare, dar nu prea bine pata de culoare si nu sunt selective. Folosirea unui solvent va duce la inlaturarea tuturor straturilor de culoare, gesso acrilic, etc.

Pentru prepararea panzei pentru pictura se recomanda numai folosirea unui gesso acrilic special pentru pictura. Culorile acrilice nu formeaza un strat de vopsea stabil daca au fost diluate prea mult cu apa. Totusi, se poate reduce vascozitatea folosind medium-urile speciale.

Pictorii si culorile acrilice

Culori Acrilice Winsor & Newton Galeria

Pana in secolul 20, artistii isi preparau singuri culorile atat pentru a spori longevitatea lucrarii cat si pentru a obtine pigmentarea si vascozitatea dorita sau pentru a controla folosirea materialelor de umplutura. Desi ambele ingrediente ale acestor culori se gasesc in comert (atat pigmentii cat si rasina acrilica), amestecul manual nu se recomanda datorita uscarii rapide.

Pictorii in culori acrilice folosesc mediile acrilice pentru a modifica aspectul, rigiditatea, flexibilitatea, textura si alte caracteristici ale suprafetei picturii. Si pictorii in culori pe baza de apa sau ulei folosesc medii, dar gama celor acrilice este mult mai variata. Acrilicele pot adera la diferite suprafete, iar mediile se pot utiliza pentru a le imbunatati aceste caracteristici. Se pot utiliza si pentru a crea straturi groase de vopsea: gelul si pasta de modelare sunt folosite uneori pentru a obtine picturi in relief cu ajutorul pensulelor sau a cutitelor pentru pictura. Acrilicele sunt folosite des in tehnica grattage.

Diferentele dintre culorile acrilice si cele de ulei

Principala diferenta intre acrilice si culorile pe baza de ulei este bineinteles timpul de uscare. Uleiurile ofera mai mult timp pentru amestecul culorilor si pentru aplicarea nuantelor pe straturi. Acest aspect poate fi considerat un avantaj cand se doreste folosirea anumitor tehnici, dar si  un dezavantaj pentru artistii ce incearca sa lucreze rapid. Voteza de evaporarea a apei din stratul de culoare acrilica poate fi incetinita cu ajutorul mediilor pentru intarziere. Acestea sunt in general aditivi pe baza de glicol sau glicerina. In cazul culorilor acrilice, adaugarea unui mediu pentru intarziere incetineste procesul de evaporare al apei si permite folosirea unei cantitati mai mari de apa pentru diluare dar in acelasi timp pastrand consistenta potrivita a vopselei pentru lucru, pana cand stratul de vopsea este uscat.

Culorile pe baza de ulei au nevoie de solventi toxici, cum ar fi terebentina sau white spirit (rasina minerala), pentru dizolvare sau curatarea instrumentelor, desi culori de ulei solubile cu apa au fost recent oferite pe piata pentru artisti. In al doilea rand, lucrarile in ulei se ingalbenesc in timp si devin din ce in ce mai fragile, iar in cateva decenii isi pierd flexibilitatea. In al treilea rand, este necesara respectarea regulilor ”gras peste uscat” pentru a asigura durabilitatea lucrarii.

Culorile de ulei pot absorbi o cantitate mai mare de pigment decat culorile acrilice, datorita faptului ca uleiul de in are un numar mai mic de molecule.
Uleiul are un indice de refractie diferit fata de emulsia acrilica.

Sursa de informare: www.wikipedia.org